Wednesday, March 3, 2010

Realitatea prin ochii mei

Lucrez intr-un domeniu interesant, care ma face sa ma simt utila semenilor mei - recoltarea de celule stem din sangele din cordonul ombilical. Este minunat sa stii ca prin munca ta, poti ajuta la un moment dat la insanatosirea cuiva. Insa pana acolo ma "ocup" zilnic cu studii despre diverse tipuri si stadii de cancere, cu cercetarile in domeniu, cu povestile oamenilor a caror unica sansa la viata sta doar in acest transplant....Moartea a devenit pentru mine un fel de "daily stuff". Dupa un timp ajungi sa te obisnuiesti. Insa, exista momente in care te doboara. Asa cum m-a doborat pe mine astazi povestea Cristinei Dinu. M-a doborat prin faptul ca e tanara....si totusi isi petrece acesti ani in clinici si spitale, asteptand ca soarta sa nu-i joace o festa. Cateva din cuvintele pe care le-a scris in asteptarea unui nou transplant mi-au ramas intiparite adanc in minte si probabil ca vor ramane acolo pentru mult timp: "Mai am un pas. Un pas mare.....Dar ultima sansa si ultimul pas. Este ultima carte pe care trebuie sa o joc. Pe masa e viata mea."
Nu mai pot spune decat: Bafta, Cristina! Iti urez sa invingi! Dumnezeu sa fie cu tine!
PS: la sfarsitul acestor zile ajung acasa intr-un suflet si-i privesc pe ai mei ore in sir, fara sa ma satur. Ii iubesc si stiu ca fara ei viata mea nu ar avea nici un sens. Si ma bucur ca suntem sanatosi si ca ne avem unii pe ceilalti. Restul....poate sa astepte....

No comments:

Post a Comment